Deschis de Marți până Duminică: 09:00 și 17:00. Luni - închis.

100 de Voci pentru Tereza Mózes

Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea (str. Primăriei, nr. 25)

La data de 6.11.2019, doamna Tereza Mózes, supraviețuitoare a Holocaustului, a împlinit vârsta de 100 de ani. Pentru a marca acest eveniment Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea a organizat acţiunea „100 de voci pentru Tereza Mózes”.

În cadrul acestui program elevii participanți la proiectul ”Ambasadorii Memoriei” au citit 100 de fragmente din cartea scrisă de doamna Tereza Mózes, „Decalog însângerat”, în care autoarea relatează întâmplările din ghetoul din Oradea, respectiv din lagărele naziste.

Tereza Mózes

Originară din Şimleu Silvaniei, Tereza Mózes s-a născut în familia lui Ignác Klärmann și Mária (Szmuk) cu surorile ei Ibi, Magda, Erzsi și fratele David (Duci). În anul 1928 familia Klärmann s-a mutat la Oradea, atunci ea avea 9 ani. Aici a urmat cursurile Gimnaziului de Fete Evreiesc, apoi Liceul „Oltea Doamna”.

A fost martora schimbărilor petrecute la nivelul orașului între anii 1928-1944, transformări politice și sociale, în urma cărora dintr-un oraș primitor, Oradea treptat, s-a transformat într-un un oraș ostil evreilor. Într-o zi de mai în 1944 familia Klärmann a intrat pe poarta ghetoului. La 1 iunie 1944, împreună cu familia ei, a fost deportată din Parcul Rhédey la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare lagăr de exterminare nazist unde „în mai puțin de o oră fusesem deposedate de forma noastră omenească (…) Eram de-acum cu totul altele decât la sosire. Niște Häftlingi umiliți, deposedați de condiția noastră umană, secătuiți de energia noastră vitală”– consemnează Tereza Mózes. De aici a fost dusă în lagărele din Letonia: Kaiserwald și Riga, unde i s-a atribuit un număr: „La ieșire ne-au înzestrat cu numere de evidență. Astfel a încetat identitatea noastră de până atunci”, relatează Tereza Mózes. Apoi a fost transferată la lagărul din Stutthof. A fost închisă și la Dörbek, un lagăr din nordul Poloniei. Peste tot a avut de înfruntat spectrul cumplit al selecţiei, însă firea ei tenace, dârzenia şi norocul au ajutat-o să supravieţuiască.

În anul 1945 a fost eliberată de ruşi, din lagărul de la Guttaw. S-a reîntors acasă după şase luni, timp în care străbătuse Varşovia, Lublin, Cernăuţi, Bielorusia.  Viitorul era unul sumbru. “Dacă pe vremuri ne chinuia întrebarea: ce se va întâmpla cu noi? Acum mă cuprinsese, în același fel, neliniștea: cum vom putea trăi oare mai departe?”, mărturiseşte Tereza Mózes.

În ciuda numeroaselor acte de dezumanizare la care a fost supusă, Tereza Mózes a reușit să regăsească bucuria de a fi, puterea de a gândi clar, de a învăța, de a iubi, de a crea!

Aceste acțiuni le-a pus în slujba și activitatea ei, având un rol deosebit și la conturarea Muzeului Istoriei Evreilor din Oradea, donând muzeului obiecte reprezentative. Așa cum mărturisește chiar Tereza Mózes, un singur lucru nu a putut face: Să uite!

Un act de aducere aminte

Acțiunea „100 DE VOCI PENTRU TEREZA MÓZES” este un act de aducere aminte, un act de recunoștință. Fiecare voce reprezintă o lumânare aprinsă pe tort, fiecare voce reprezintă o dorință, un adevăr!

În cor cu reprezentanţii Comunităţii Evreieşti din Oradea, cu cadrele didactice şi elevii de la şcolile din Oradea, înscrise în proiectul „Ambasadorii Memoriei”, reprezentanţii Muzeului Istoriei Evreilor din Oradea îi transmit doamnei Tereza Mózes cele mai bune şi nobile gânduri, La mulţi ani fericiţi!

 

100 de voci pentru Tereza Mózes

Comentariu