Deschis de Marți până Duminică: 09:00 și 17:00. Luni - închis.

Sala cu Grifoni

Localizare: Corp A (Palatul Princiar), parter latura sudică „Sala cu Grifoni”.

Admiră trei dintre cele mai frumoase încăperi din întregul complex: două camere cu tavanul decorat cu picturi murale în tehnica ,,al secco” și celebra ,,Sală cu grifoni”, decorată cu stucaturi reprezentând animale fantastice și reale.

Cetatea modernă a Oradiei, unul dintre cele mai frumoase monumente ale Renașterii târzii din această parte a Europei, a fost construită în două etape succesive, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1569-1598, zidul fortificației bastionare) și prima jumătate a secolului al XVII-lea (1618-1619, Bastionul Bethlen și 1618-1648, Palatul Princiar sau cetatea interioară).

Principele Gabriel Bethlen

Principele Gabriel Bethlen are meritul de a-și fi legat numele și de construirea, în interiorul cetății militare, a unui amplu și pretențios palat, în stilul renașterii târzii, înălțat tot pe un plan de forma unui pentagon perfect regulat, a cărui latură este paralelă cu una dintre cele ale cetății. În concepția sa, palatul era destinat să devină locuință temporară a principelui, dar, urmând, desigur, să servească și ca reședință a căpitanului cetății și a altor slujbași ai cetății, precum și ca sediu al ofițerilor și soldaților garnizoanei.

Palatul nou construit trebuia să devină o clădire deosebită, atât prin proporții, cât și prin calitățile tehnice și artistice ale execuției. Numărul impresionant de meșteri, precum și diversitatea și cantitatea materialelor care se concentrează, an de an, din porunca lui Gabriel Bethlen, ilustrează, cât se poate de elocvent, ambiția principelui de a face, din palatul de la Oradea, o reședință somptuoasă și reprezentativă.

După mărturia izvoarelor scrise, Gabriel Bethlen a fost singurul principe transilvan care a angajat în slujba sa stucatori și care a poruncit să i se execute decoruri în stucatură, de aceea putem considera ca fiind corect să datăm complexul de la Cetatea Oradea în timpul domniei sale. Izvoarele vorbesc de doi meșteri angajați de principe, Mathias Halász și Conradus Fünk. Judecând după numele lor, cei doi meșteri trebuie să fi fost originari din comitatele ajunse în posesia lui Gabriel Bethlen în urma acordurilor de pace de la Nikolsburg și Bratislava.

Semnificații

Complexul de la Oradea se leagă de ambianța central europeană, unde meșterul a putut să cunoască atât transpuneri ale unor motive italiene (ghirlanda și mănunchiul de fructe), cât și modalitățile de reprezentare a celor două categori de animale (fantastice și reale).

Pe peretele estic, în perfectă simetrie cu axul ușii, se află basoreliefurile a doi cerbi cabrați, unul carpatin și celălalt lopătar, care ne duc cu gândul la legenda vânătorii, legenda întemeierii acestei cetăți.

Deasupra ușii de acces spre camerele private ale principelui se găsește o ghirlandă din frunze atârnată de două inele, decorată la capete cu câte o anghinare și susținând la mijloc un mănunchi de fructe, făcând apel la forme inspirate de flora Italiei, între care se disting rodii, struguri și smochine și care face trimitere la bogăţia cetăţii.

Ne ducem apoi în colțul nord-estic unde, orientat spre centru, se află basorelieful unui ghepard – care poate fi interpretat ca simbol al calităților fizice și morale, agerimea și promptitudinea, ţinut în lanţ, animal de companie cum se putea vedea în acea vreme doar la marile curţi europene, face trimitere la rangul de cetate princiară.

Grifonul imens, cabrat, fără aripi, dar cu două cozi, reprezentând o forță de două ori mai mare! Foarte posibil ca acestuia să-i fi corespuns un alt grifon, care va fi fost sacrificat, probabil, cu prilejul realizării unei noi ferestre între cea din dreapta și cea dinspre turnul de colț, în prezent zidită.

Îndreptat spre axa mediană a peretelui, se distinge un elefant de vânătoare, încălecat de un bărbat cu turban, cu o suliță în mâna stângă, desupra cărora planează în zbor o pasăre: „Elefantul lui Hanibal, călărit de o siluetă îmbrăcată în uniforma husarului, care a reuşit să îi smulgă turcului turbanul şi care este în continuu atac cu lancea ridicată şi agerimea dată de ochiul vulturului (turul) care îl însoţeşte.”

În redarea elefantului sunt precizate cu minuție detaliile anatomice caracteristice, cum sunt trompa cu două orificii, colții, urechile, ochii etc.

În simetrie cu perechea de cerbi plasată deasupra ușii de intrare de pe peretele estic, se aflau inițial, după cum putem presupune, doi grifoni rampanți, între care se poate bănui dispunerea stemei proprietarului sau a unei inscripții comemorative.

Funcțiunile îndeplinite de-a lungul timpului:

Prin poziționarea între încăperile private ale reședinței princiare ale principelui Gabriel Bethlen și capela princiară, adică biserica reformată a noii cetăți bastionare, Sala cu grifoni a fost, cel mai probabil, un salon de primire a oaspeților.

În 1692, comandantul Corbelli, fiind interesat de frumuseţea şi importanţa cetăţii interioare, a avut grijă, să reconstruiască acoperişul „gran Palazzo”, să reamenajeze bolţile, să salveze încăperile de la parter şi biserica, după stăpânirea otomană.

Cetatea interioară transformată poate fi surprinsă în planurile de relevare ale inginerilor Benzini (1752) şi Lodovico Marini(1769), unde, la parterul laturii vestice, este menționată ca fiind locuința comandantului cazărmii.

Gangul de trecere vestic al Palatului Princiar, transformat în cazarmă, a fost realizat în timpul lucrărilor de reconstrucţie din 1775-1777. Atunci, odată cu transformarea acelei încăperi în gang de trecere, s-a zidit ușa de accces din a doua încăpere pictată de la Sala cu grifoni spre nord, spre gang. Ulterior s-au zidit și celelalte uși de acces de pe axul longitudinal sud-nord, ele fiind redeschise abia în timpul lucrărilor de restaurare a cetății din anii 2010-2015.

În perioada comunistă, Sala cu grifoni a fost inclusă în spațiul alocat ca sediu Arhivelor Statului Direcția județeană Bihor, iar între 1996-2004 a fost utilizată ca sală de examinare pentru permise de circulație de către Poliția Rutieră.

 

 

Expoziții Permanente

Muzeul Orașului Oradea, prin expozițiile sale permanente, oferă vizitatorilor un bogat pachet de cunoștințe din diferite domenii: istorie, cercetare, artă etc. Prin secțiile sale, MoO, este cel mai complex și ofertant muzeu al orașului. Vă invităm să intrați cu noi în lumi demult apuse, în decoruri parcă ieșite din cărțile de istorie sau în evenimentele tragice suferite de omenire.

Află mai multe