Vila Darvas–La Roche a fost construită în perioada de ascensiune a burgheziei mici și mijlocii (comercianți, industriași, bancheri, înalți funcționari) la Oradea între 1909-1912, care formau o pătură socială dinamică, înstărită și educată. După moartea proprietarului Vilei Darvas, în 1913, imobilul a fost scos la vânzare de mai multe ori, noii proprietari fiind antreprenori, comercianți și avocați, membrii elitei orașului, dar ei au dispărut din istoria vilei, fără să fi rămas informații despre stilul lor de viață. Expoziția muzeală dedicată interioarelor orădene „La Belle Époque” reconstituie mediul ambiental burghez din Oradea. Obiectele (mobilierul, obiectele decorative, documente) prezente în cadrul expoziției au fost caracteristice locuințelor burgheze în vilele și palatele construite în stil Art Nouveau.

Vizitatorii pot descoperi povestea Casei Darvas – La Roche prin intermediul unor tablete. Povestea fiecărei încăperi este descrisă în trei limbi: română̆, engleză și maghiară. Amenajarea muzeală a fost gândită special pentru a le oferi vizitatorilor posibilitatea de a experimenta fiecare colț al muzeului, prin activități diverse: de la fotografierea în camerele expoziționale în diferite ipostaze, servirea cafelei, relaxarea pe canapelele din saloane și până la probarea unor accesorii de epocă.

Muzeul pune la dispoziție și un spațiu special amenajat pentru primirea vizitatorilor, dotat cu locuri de așteptare, shop de suveniruri și corner foto.

Sufrageria

Această sală servea și pentru primirea musafirilor mai aleși, cu ocazia unor recepții, mese festive. Mobilierul a fost realizat din lemn masiv, de esențe tari, de obicei, compus din elemente cu o tonalitate închisă, locul central fiind ocupat de masă. Mobilierul de sufragerie prezentat în cadrul expoziției a fost modelat în stilul Art Nouveau, din material de lemn de esență tare.

Ornamentele pe ușile bufetului mare și ale servantei sunt de tip floral, sculptate, discret decorate, cu linii fine de aramă. Încuietorile și balamalele ușilor au fost confecționate, de asemenea, din aramă.

 

Camera doamnelor

Salonul sau camera de recepție era și locul vieții sociale, fiind mobilat cu cele mai elegante și scumpe corpuri de mobilier, având un regim special. Interiorul salonului doamnelor are un caracter eclectic. Este prezentă garnitura de salon biedermeier: o canapea cu o masă frumoasă cu picioare sculptate, cu două scaune tapițate, cu un material cu imprimeu floral.

Secretariul elegant al stăpânei este un element nelipsit din salon, este o mobilă cu intarsie de stil neo-baroc, cu un scaun de tip fotoliu.

Vitrina colțar prezintă obiecte decorative de valoare și câteva piese din suvenirurile de altă dată. În acest ambient se mai găsește o măsuță în stil Art Nouveau, cu oglinzi laterale și cu un ceas în partea centrală.

Camera domnilor

Această sală servea și pentru primirea musafirilor mai aleși, cu ocazia unor recepții, mese festive. Mobilierul a fost realizat din lemn masiv, de esențe tari, de obicei, compus din elemente cu o tonalitate închisă, locul central fiind ocupat de masă. Mobilierul de sufragerie prezentat în cadrul expoziției a fost modelat în stilul Art Nouveau, din material de lemn de esență tare.

Ornamentele pe ușile bufetului mare și ale servantei sunt de tip floral, sculptate, discret decorate, cu linii fine de aramă. Încuietorile și balamalele ușilor au fost confecționate, de asemenea, din aramă.

 

Bucătăria

Bucătăria, de regulă a fost locul treburilor casnice și al servitoarelor, era ”regatul” bucătăresei. Dotarea bucătăriei s-a schimbat odată cu apariția noutăților tehnologice. În orașe a început să se răspândească utilizarea sobelor de fier, în bucătărie au apărut sobe de gătit moderne.

O importanță deosebită a avut-o introducerea apei curente și eliminarea apei reziduale pentru spălatul vaselor – toate acestea au ușurat munca celor care lucrau în bucătărie.

 

Camera servitoarei

Sfera servitorilor sau angajaților a fost organizată într-o aripă separată a locuinței. Mobilierul de bază în camera servitoarei a fost patul și dulapul pentru haine. De obicei, erau două paturi vopsite în galben sau lustruite, pentru slujnică și bucătăreasă.
Îndatoririle servitoarei au fost multiple. În unele cazuri era și croitoreasa din casă, mai ales în urma apariției mașinii de cusut tip „Singer”, sau camera ei a fost folosită și de croitoreasa care venea regulat la stăpâna casei.

Dormitorul

Aceasta a fost încăperea care s-a modificat cel mai puțin de-a lungul timpului, funcția și structura ei nu s-a schimbat din secolul al XIX-lea, fiind exprimarea ethosului burghez. Spațiul destinat somnului, conviețuirii soților, ferit de străini și de majoritatea membrilor familiei, a fost locul unde numai slujnica putea să pășească, pentru a face ordine și curățenie.

Mobilierul de dormitor este o moștenire a ultimului proprietar.

Este un mobilier de stil neo baroc-rococo, caracterizat prin asimetrie. Un stil plăcut, cu multe ornamente, linii curbe, modele asimetrice şi aurite, patinat în tonuri fine. Bogat decorat cu frunze de acant, scoică, flori, heruvimi.

Toate drepturile rezervate MoO