fbpx

Deschis de Marți până Duminică: 10:00-14:00 și 15:00-18:00. Luni - închis.

JANDARMERIA-POVEȘTI DINCOLO DE O SIMPLĂ UNIFORMĂ

Scris de Ana Maria LOLUȚĂ

Cred că fiecare dintre noi am văzut în drumul nostru oameni ai legii, fie ei cunoscuți sau nu. Polițiștii, jandarmii și militarii sunt o parte semnificativă a societății noastre. Acum vine însă o întrebare. Oare câți dintre noi ne-am gândit la istoria acestor formațiuni sau la poveștile ce se regăsesc în spatele uniformelor, lăsând la o parte prejudecățile și zvonurile ce zboară în jurul lor.  Răspunsul este unul previzibil. Totuși, Muzeul Orașului Oradea în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a reușit să pună la dispoziția vizitatorilor o expoziție dedicată aniversării a 170 de ani de la înființarea Jandarmeriei. Deci, suntem, practic, invitați să pătrundem în lumea lor și să descoperim mai multe decât ceea ce se vede la suprafață.

Totul a început în 1850, când domnul Grigore Alexandru Ghica întărește ,,Legea pentru reformareav corpului de slujitori în jandarmi”. De atunci, jandarmii au avut un rol important în societatea românească. În pozele ce însoțesc articolul veți observa evoluția uniformelor, care au cunoscut transformări semnificative pentru a ajunge la aspectul de astăzi.

Aici, însă, nu doresc să fac o cronologie a jandarmilor, ci să evidențiez o altă latură a acestora. Interesant este că ei au avut propria revistă în perioada interbelică. Din cuprins, ne dăm seama că în paginile revistei se regăseau atât articole cu privire la război sau chestiuni de drept și administrație, cât și însemnări, poezii ale jandarmilor. Astfel, observăm cele două laturi ale acelor oameni, care pe lângă îndeplinirea datoriei față de statul român, reușeau să își pună în prim-plan talentul artistic. Totodată, prin revistele de față ni se arată antiteza între aparență și esență și anume că seriozitatea și uneori duritatea oamenilor legii nu se transpune în scrierile lor, cele din urmă ilustrând latura umană a acestora. Două titluri de poezii sunt ,,Târziu” și ,,Clopotul”, ele fiind scrise de jandarmul Volbură Poiană Năsturaș.

Un articol care mi-a atras atenția este cel intitulat ,,Școala”. Aici, un jandarm reflectă importanța cunoștințelor și a formării oamenilor. Dar să îl lăsăm pe el să povestească:,,Cu cât omul e mai deștept, mai învățat și mai înțelept cu atât își chibzuiește lucruri mai bine, trăiește mai cu ușurință și câștigă mai cu puțină muncă.” Ce e interesant este că realizează legătura dintre cunoștințe și un stil de viață mai bine organizat, în care totul devine mai ușor. Cu siguranță, ne așteptam ca un om al legii să scrie despre arme și tehnici de folosire a acestora și nu despre școală, însă revista aceasta ne dovedește contrariul. Mai departe, el conștientizează și faptul că orice persoană poate învăța de la cei din jurul său: ,,Omul poate dobândi cunoștințe ori prin munca lui, ori învață de la alții”. Și aici, jandarmul dă dovadă de înțelepciune, întrucât subliniază rolul important pe care îl au ceilalți în pregătirea noastră, indiferent de domeniul de activitate.

De asemenea, cel care a scris dă dovadă de o bună cunoaștere a trecutului țării, pe care îl descrie ca pe o ,,luptă împotriva popoarelor barbare, apoi Ungurilor, Turcilor, Rușilor și Nemților”. Omul legii impresionează și prin considerația conform căreia după încheierea luptei cu dușmanii din afară, trebuie să luptăm cu cel dinăuntru, și anume lipsa de învățătură percepută ca întuneric.

Astfel, dânsul ilustrează că cel mai mare pericol pentru un popor sau pentru o țară nu e neapărat un inamic extern, ci poate fi și necunoașterea care, de cele mai multe ori, duce la decizii pripite și nefaste pentru societate.

În ceea ce privește educația, el dă modelul Olandei, unde un singur om nu știa carte. Chiar și așa, autoritățile au trimis ordin ca acesta să învețe să scrie și să citească în decurs de o lună. Prin descrierea acestui exemplu, jandarmul ne arată că este informat și cu privire la lucrurile ce depășesc într-un fel sau altul hotarele țării. Putem presupune că cercetările lui sunt realizate cu scopul de a oferi soluții pentru rezolvarea diferitelor probleme existente în țară, dar acest lucru nu poate fi confirmat în totalitate.

Dincolo de această perspectivă realistă asupra lumii, oamenii legii aveau și mult simț al umorului. Lucrul acesta este reflectat în ,,Însemnările unui ofițer de jandarmi”, scrise de Maiorul Popovici Iulian. În rândurile povestirii, se observă cum, din când în când, acești oameni se desprindeau de lumea dură a legii și ordinii pentru a se bucura doar de compania celorlați.De exemplu, în însemnări este surprins un joc al lor: ,,Învârtește bine zarul!/-Uite-l, dublu de șase maestre!/-Dă-o dracului de partidă, îți vine să înebunești!/-Dă-te la o parte, altul la rând! ”

În urma vizitării acestei expoziții, am putut vedea atât evoluția uniformelor, cât și aspectele mai puțin cunoscute ale acestor oameni. Astăzi, foarte mulți au numeroase prejudecăți în ceea ce privește jandarmii, dar nu cred că ar trebui să uităm că, în trecut, aceștia au luptat atât în războiul de independență, cât și în Primul Război Mondial, momente-cheie ale istoriei noastre. În plus, foarte mulți dintre ei erau talentați în ale scrisului și aveau cunoștințe bogate. Astfel, dovedeau o latură diferită față de aparența pe care o ofereau. Cred că asta impresionează cu adevărat vizitatorii expoziției. Ei pot descoperi că dincolo de uniforme există povești ce îi pot inspira pe oamenii de astăzi și, nu în ultimul rând, învață să privească totul mai în profunzime, lăsând la o parte toate ideile preconcepute.

Comentariu