Memorialul „Rezistență și Represiune în Bihor”

Memorialul „Rezistență și Represiune în Bihor”, amenajat în subsolul corpului K din Cetatea Oradea, este unul dintre puţinele spaţii muzeale din România dedicate în exclusivitate memoriei foştilor deţinuţi politic care au îndurat ororile Gulagului comunist.

Localizare - Cetatea Oradea

Spațiul care a fost alocat memorialului este situat în subsolul capătului vestic al Corpului K al Cetății Oradea. Corpul K a fost clădirea aflată în cea mai proastă stare de conservare din întregul ansamblu aflat în incinta Cetății, pierzându-și în ultimii ani, nu doar 70% din șarpantă, ci fiind în mod serios șubrezită și în ceea ce privește întregul sistem portant. Imobilul este situat între curtina nordică și Corpul E al Palatului Princiar, având o lungime de 97 m și axa de orientare est-vest. Șarpanta în două ape datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau de la începutul secolului următor.

La capătul estic, respectiv vestic, Corpul K are câte un subsol. Spațiul se dezvoltă de-a lungul unui coridor acoperit cu boltă cilindrică, având secțiunea în segment de arc. Memorialul situat în capătul vestic, ocupă 10 încăperi, dispuse simetric față de un coridor median, fiind aproximativ egale pe fiecare tract. Celulele sunt acoperite cu bolți cilindrice, perpendiculare pe axa longitudinală a coridorului. Întreaga suprafață alocată Memorialului este de 250 mp.

Fiecare încăpere găzduiește o tematică aparte.

Sala 1, stânga

Contextul general. Localizarea centrelor de represiune din Bihor, respectiv Oradea.

Vizitatorul este familiarizat cu principalele momente istorice care au precedat instaurarea pe deplin, în România, a regimului comunist. De-a lungul celor două laturi ale încăperii au fost montate două benzi care conțin câteva date semnificative, începând cu momentul 23 august 1945, până pe data de 31 decembrie 1948, când putem vorbi de preluarea totală a puterii de către comuniști.

Sala 2, dreapta

Sala de proiecție

În oglindă, în prima ”celulă” din dreapta, au fost confecționate, tot din metal, cu șezut din lemn șase scaune, pe care se pot odihni vizitatorii în timp ce urmăresc documentarul ”Rezistență și Represiune în Bihor”.

Documentarul cuprinde un montaj din interviurile realizate de dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf la Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural, cu foști deținuți politic care povestesc calvarul prin care au trecut în perioada comunistă.

Sala 3, stânga

Lagărul din Cetatea Oradea

În această încăpere sunt expuse, în copie, mărturii ale existenței în Cetatea Oradea a Lagărului pentru internați. Este expusă, cu traducerea aferentă,  scrisoarea unui etnic german, Andreas Dittrich, datată cu ziua de 21 august 1947, care era închis în Lagărul din Cetate din 20 martie 1947.

De asemenea, în timpul revitalitzării Cetății, în Corpul E, la etaj, s-au descoperit câteva scrijelituri, care amintesc de acele vremuri. Totodată, sunt prezentate pe plașele de forex și informații despre înființarea Lagărului, localizarea lui, funcționarea, respectiv condițiile de cazare.

Sala 4, dreapta

Securitatea Oradea și Penitenciarul Oradea

Este încăperea în care se regăsesc informații despre sediile unde a funcționat Securitatea din Oradea, cine se afla la conducerea Securității, care au fost condițiile de cazare, respectiv modul în care se realizau anchetele, cu bătăi, amenințări, torturi, intimidări etc.

Sala 5, stânga

Organizații anticomuniste din Bihor

În această celule sunt prezentate câteva dintre organizațiile din Bihor care au luptat împotriva regimului comunist: Organizația ”G4”, Organizația România Independentă, Organizația ”Vlad Țepeț II”, Lotul beiușenilor. De asemenea, fiecare dintre cei arestați în aceste loturi au câte o fișă de prezentare.

Sala 6, dreapta

Un Bihor ”fruntaș”

În această ”celulă” se regăsesc fișe de prezentare a zeci de bihoreni care au trecut prin închisorile comuniste.

Sala 7, Stânga

Celula și ”Neagra”

În acest spațiu am dorit să recreăm atmosfera de carceră dintr-o închisoare. A fost aduse la de Sighet, prin grija doamnei Ana Blandiana, două zeghe, una de bărbat și una de femeie. Totodată, ”Neagra” este sugerată prin spațiul îngust, fără fereastră și aerisire, fără pat și cu beton pe jos, cu pereți plini de igrasie.

Sala 8, dreapta

Revoltele țărănești din 1949

Este un spațiu dedicat unui moment important din rezistența anticomunistă din Bihor, rebeliunea țărănească din vara anului 1949, când 24 de persoane au fost executate sumar. Ca urmare a acestor frământări, au fost deportate 238 de familii, cu un număr de 863 de persoane cu vârste cuprinse între o lună şi 74 de ani, din 76 de localităţi bihorene. Odată ridicaţi din casele lor, întreaga lor avere a trecut în proprietatea statului, acesta alegându-se cu 3.341,96 ha.

Sala 9

Suferința la feminin / Personalități care au trecut prin închisoare Oradea

Această sală reunește două teme: personalități care au trecut prin Penitenciarul Oradea (Gheorghe Rizea, George Sarry, Ion Ioanid, Ion Pantazi, Remus Radina etc.), respectiv femei care au cunoscut temnița de pe Criș (Arlette Coposu, Niculina Moica, Lucreția Jurj etc.).

Sala 10

Credința în subteran

Aici îi regăsim pe preoții care au trecut prin închisoarea de pe Criș (Arsenie Boca, Episcopul Valeriu Traian Frențiu, părintele Nicolae Bordașiu etc.)

 

Concept arhitectural: arh. drd. Maria Tîlvescu

Curator expoziție: dr. Cristina Liana Pușcaș

www.memoriarezistentei.ro


Toate drepturile rezervate MoO