Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea

Localizare: Strada Primăriei, nr.25

Sinagoga Ortodoxă Aachvas Rein

Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea s-a inaugurat în data de 5 decembrie 2018, în sinagoga ortodoxă Aachvas Rein, construită în anul 1926.

Din anul 1870 pe același așezământ al sinagogii a funcționat o casă mică de rugăciune a comunității evreiești. Încă din acea perioadă, membrii comunității evreiești ortodoxe de la Oradea au pus bazele instituțiilor proprii de binefacere și de ajutorare. De atunci a existat o asociere numită Chebra Ahabat Reim (Asociația de Întrajutorare a Evreilor Ortodocși), care avea sarcina de a oferi sprijin semenilor suferinzi, aflaţi în spitale sau cu o situație materială precară. Denumirea sinagogii Aachvas Rein provine de la această asociație.

Începând cu anul 1912, casa de rugăciune a devenit neîncăpătoare, astfel încât s-au făcut modificări. Pe parcursul anilor, clădirea s-a degradat, iar în anul 1926 membrii comunității au ridicat una nouă, după proiectul arhitectului Pintér István, realizată de către constructorul Weimann Béla.

Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea

Parterul muzeului este dedicat istoricului comunității evreiești. Câteva dintre cele mai importante date sunt:

  • 1722 s-a înființat prima comunitate evreiască la Oradea;
  • 1792 s-a format cartierul evreiesc Subcetate;
  • 1870 – scindarea comunității evreiești;
  • 1900-190 – la Belle Époque: înflorirea arhitecturală a orașului;
  • 1940 – arbitrajul de la Viena;
  • 1944 – ghetoizarea și deportarea evreilor orădeni.

Un loc aparte îl ocupă spațiul dedicat familiei Sonnenfeld din Oradea, care a fost renumită în domeniul tipografiei. Sunt expuse documente ale membrilor familiei Sonnenfeld, fotografii, precum și pietre de litografie.

Reprezentative pentru viața spirituală a comunității evreiești sunt obiectele și cărțile de cult care au fost expuse, precum și tablourile unor rabini renumiți.

Etajul muzeului a fost dedicat  ororilor Holocaustului: consecințele Dictatului de la Viena, adoptarea legilor antisemite, închiderea populației evreiești în ghetou și deportarea în lagărele morții, Auschvitz-Birkenau.

Semnificativă pentru istoria orașului este personalitatea Terezei Mózes, supraviețuitoare a Holocaustului. Vizitatorii pot citi informații cu privire la biografia acesteia și mărturii din timpul trăit în ghetou, Auschwitz și alte lagăre de muncă.
Sunt expuse obiecte care fac referință la crimele împotriva evreilor: regulamentul din ghetou, documente care atestă recvirarea obiectelor, steaua galbenă, documente din detașamentele de muncă forțată etc.
Pentru a ilustra tragedia Holocaustului au fost realizate instalații sugestive: precum cea cu valize, care exprimă deposedarea evreilor de avutul lor, drama deportării.

În memoria Évei Heyman s-au expus diverse ediții ale jurnalului scris de copilă când se afla în ghetoul din Oradea, cunoscut sub titlul „Am trăit atât de puțin”. Povestea Evei este relatată și prin obiecte care o caracterizau, lucruri pe care Eva le iubea: bicicleta roșie, aparatul de fotografiat, o pereche de patine.

O mare încărcătură emoțională este dată de numele celor care au pierit în lagărele naziste inscripționate pe pereți, precum și de grafica care ilustrează evreii închiși în ghetou, dar și pe cei închiși în lagăr. În memoria victimelor, au fost așezate pe scări pietre.

Pe suport electronic au fost instalate documentare privind lagărul de la Auschwitz, precum și o listă a victimelor orădene din lagărele de exterminare. Această expoziție este un mijloc prin care se răspândește memoria Holocaustului. Se impune să cunoaștem acest lucru, să nu uităm, pentru ca astfel de orori să nu se mai săvârșească niciodată, nicăieri.


Toate drepturile rezervate MoO