Stilul Art Nouveau

Stilul „Art Nouveau” (Secession; Noul stil),  care înfloreşte în ultimii ani ai secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea este un curent inovator, revoluţionar, care s-a împotrivit în toate chipurile istorizării: acesta este numit „Secession”, expresie franceză ce înseamnă sciziune, ruptură, despărţire. Dinspre Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit în acele vremuri și în alte provincii ale Imperiului Austro-Ungar, în Europa Centrală și de Est. În Germania era numit „Jugendstil” (stilul tânăr), la italieni, „stile liberty”, la francezi artă nouă, „Art Nouveau”, la spanioli „Arte Jovun”, stilul floral, etc.

Art Nouveau a fost o mișcare uriașă. Nu a fost vorba doar de arhitectură, atingea fiecare disciplină artistică: arhitectură, mobilier, ceramică, pictură, broderie etc. Într-o casă Art Nouveau, artiștii au avut grijă de toate - bijuterii, ținute, mobilier, grădină, luminile și lămpile, vitralii, scara, chiar și tapetul.

Art Nouveau în Oradea

Oradea s-a aliniat acestui fenomen artistic european prin programele de arhitectură ce se insinuează pe un număr semnificativ de clădiri ca adevărate manifeste ale modernismului. Vorbim despre o artă a cotidianului care s-a manifestat în rezonanță cu stilismul contemporan budapestan, într-o oarecare măsură cu Secessionul vienez, și care definește structurile de tip 1900. Majoritatea edificiilor construite în perioada 1890-1914 sunt purtătoarele acestui curent rafinat, care într-un interval de timp foarte scurt a schimbat aspectul arhitectural orădean.

Trăsătura comună a clădirilor este decorația, o decorație florală ce acoperă dezinvolt suprafețele prin desfășurări de verjuri cu muguri gata să erupă, flori sau frunze, frize cu Arborele vieții, frunze de viță-de-vie, cârcei și struguri, motive vegetale, motive zoomorfe stilizate, cu inimi, rozete, contururi de ou,  simboluri organizate în rețele decorative originale și de mare forță de iradiere a artei 1900.

Citește mai mult

Casa Darvas - La Roche

Începutul secolului al XX- lea rămâne, din punct de vedere social, economic și cultural, perioada cunoscută drept „La Belle Epoque”.

Comercianții și industriașii își etalau bunăstarea materială și poziția socială prin schimbarea condițiilor de habitat. Pe lângă edificiile administrative, culturale și comerciale, afacerea imobiliară înflorește cu capitalul reinvestit de proprietarii firmelor. Numărul palatelor de închiriat și a vilelor private de locuit crește, concurența comanditarilor era evidentă, proiectele vor fi comandate de la cei mai renumiți arhitecți din Monarhia Austro-Ungară.

Imre Darvas, fiind unul dintre întreprinzătorii de succes ai momentului la Oradea, în anul 1908  cumpără de la avocatul dr. Ignác Ehrlich, pe numele lui și al soției, un imobil situat pe str. Iosif Vulcan (Rimanóczy utca) nr. 11. 

Casa Darvas are o orientare excelentă, cu deschidere pe două fronturi stardale, în zona centrală a orașului și spre zona de promenadă pe malul Crișului Repede, cu vedere spre Sinagoga Neologă Sion, construită în stil Secession vienez, excentrică, după proiectele arhitecților născuți la Oradea, József Vágó și László Vágó.

Casa a fost construită între 1909-1910 și 1912, fațada principală dinspre str. Iosif Vulcan poartă amprenta arhitectului József Vágó, construită de Ferenc Sztarill, finalizată în anul 1910, iar exteriorul este tratat într-o manieră care vădeşte influenţa arhitecturii lui Otto Wagner şi a lui Josef Hoffmann.

Aripa dinspre Crișul Repede a fost realizată în anul 1912, după planul arhitectului László Vágó, construită de firma lui Lipót Incze. Aici a funcționat din anul 1912 firma La Roche și Darvas Întreprindere Forestieră Unită.

Casa Darvas trebuie să fi fost una dintre cele mai elegante şi mai moderne reşedinţe din Oradea. Elementele decorative păstrate în interiorul ei reflectă dorința proprietarului de a trăi într-un mediu unic, amenajat artistic, la nivelul elitei industriașilor aristocrați din marile orașe ale monarhiei. Construită într-un stil unitar, ea exprimă și idealul artiştilor epocii 1900, idealul operei de artă totală şi al artei de a trăi rafinat. 

 

Familia Darvas

Imre Darvas se stabilește probabil la Oradea după ce se căsătorește cu fiica avocatului dr. Albert Schütz, Margit Schütz. Anunțul de căsătorie, deși foarte sumar, ne oferă un detaliu despre Darvas, este pomenit ca fiind moșier la Dobrești. Căsătoria aducea beneficii pentru ambele părți. El intră în familia avocatului orădean înstărit Albert Schütz, membru în loja masonică, asociat în diferite afaceri, membru în partidul pașoptist, va ajuta la intrarea lui Darvas în mediul industriașilor. Membrii familiei Schütz erau membri activi ai comunității evreiești neologe din oraș. Din căsătorie a avut doi copii: fiica, Rózsi, doamna dr. Sándor Turnowsky (1898–1931) și băiatul Gyula, Zvi (1901–?), inginer.

Într-o perioadă relativ scurtă, Darvas dobândește suficientă notorietate pentru a fi acceptat în viața publică și politică a comitatului Bihor și Oradea. A fost propus candidat la alegerile parlamentare din anul 1901, în circumscripția Ceica, contra candidatului Fassie Teodor, dar nu acceptă.

Acțiunile sale altruiste, caritabile, au fost cunoscute și la nivelul orașului. Taberele de vară organizate la stabilimentul de la Lunca pentru copii cu posibilități materiale precare de la Oradea au fost apreciate, precum și bursele de studii oferite tinerilor fără posibilități materiale.

Din anul 1912 vor apărea probleme în afacerile lui, gaterul de la Meziad fiind mistuit de flăcări, iar paguba se ridica la 100 000 Kor.

Descoperă întreaga povestea în muzeu!

 

Toate drepturile rezervate MoO