fbpx

Deschis de Marți până Duminică: 10:00-13:00 și 14:00-18:00. Luni - închis.

Vasile (Vincențiu) Mangra – 170 de ani de la nașterea sa

La data de 25 mai 1850 s-a născut în localitatea Săldăbagiu din Bihor Vasile Mangra, cel care avea să fie ultimul mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania din perioada dualismului. La naștere va primi prenumele de Vincențiu, dar după intrarea în monahism acesta va fi schimbat cu cel de Vasile.

Studiile primare le-a urmat în localitatea natală, apoi la școala primară de stat din Gyula. Ulterior se va înscrie la Academia de Drept din Oradea, iar cu începere din toamna anului 1869 la Institutul Teologic din Arad. Doi ani mai târziu va fi ales protopop al Ineului. Va îndeplini această funcție și în cadrul protopopiatului Buteni.

Din anul 1875 Vasile Mangra va fi numit de către episcopul Ioan Mețianu ca profesor suplinitor la Institutul Teologic din Arad. Va preda aici limba și literatura română, gramatica, retorica, istoria bisericească, retorica bisericească, geografia și istoria, dovedindu-se a fi încă de pe atunci un homo aenciclopedicus.

În această perioadă va colabora la revista Lumina și, fapt mult mai important și plin de consecințe pentru românii din Transilvania, va edita o nouă revistă, purtând sugestivul titlu Biserica și școala. Primul număr al acestei importante publicații gândită a susține cele două importante instituții ale românilor transilvăneni a apărut la data de 30 ianuarie/11 februarie 1877. În editorialul semnat de Mangra acesta sublinia rolul de pionierat al demersului său, dar și obligația morală de a-și pune talentul și efortul în susținerea vieții bisericești și a celei școlare:

„Am fi dorit și ne-am bucura din inimă, dacă inițiativa în această direcție ar fi luat-o alții, cu mai multă experiență și mai multă deprindere pe terenul social-bisericesc și școlar: dar dacă nu au făcut-o, datoria noastră este să o facem noi, după ale noastre puteri…”.

La data de 11/23 iulie va fi numit profesor titular. Își va păstra funcția până în anul 1893, când va fi scos din catedră la solicitarea ministrului instrucțiunii publice Csáky Albin. Principalul motiv care a stat la baza deciziei autorităților a fost participarea lui Vasile Mangra la acțiunea memorandistă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Îmbrăcând forma unei petiții prin care erau solicitate pentru populația română drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare, Memorandumul a fost prezentat împăratului austro-ungar Franz Josef la data de 28 mai 1892 de către o delegație compusă de un număr de 237 de lideri ai românilor din Transilvania. Între delegați s-a aflat și Vasile Mangra, considerat de autorități „cel mai neîmblânzit dușman al ungurilor și al statului maghiar”.

Chestionat în legătură cu participarea sa la aceste evenimente Mangra avea să declare:

„Am luat parte în deputațiunea memorată în virtutea drepturilor și datorințelor mele, ca cetățean și membru al Bisericii ortodoxe române, al cărei caracter național și autonomic dator este fiecare creștin ortodox român să-l susțină și apere pe toate terenurile legale și morale”.

Va reuși însă să treacă peste toate aceste piedici și dificultăți. Eșecul din cariera didactică (scoaterea sa de la catedră) va fi suplinit de urcarea treptelor în domeniul vieții bisericești. La 30 mai/12 iunie 1900, de pildă, va fi instalat ca președinte al Consistoriului din Oradea, funcție pe care o va deține până în anul 1916. Va depune din această postură eforturi susținute pentru a sprijini biserica și școala, pentru a înființa biblioteci parohiale care să ajute preoții să se perfecționeze în permanență etc.

Cel mai controversat moment din viața sa a rămas decizia din anul 1910 de a se reimplica în politică, intrând însă în parlamentul de la Budapesta pe listele partidului de guvernământ condus de premierul Tisza István. Gestul său a fost perceput de către liderii politici români și de către o parte a istoricilor ca o trădare, în timp ce alții au văzut în acțiunea sa o formulă de a putea sprijini biserica și națiunea din care făcea parte, prin colaborarea cu autoritățile centrale, vizând între altele și reînființarea vechii episcopii ortodoxe din Oradea, ceea ce presupunea în opinia sa „învoiala și sprijinul material al guvernului”.

La începutul anului 1916 a murit mitropolitul Ioan Mețianu, Scaunul mitropolitan de la Sibiu rămânea astfel vacant. Pregătirile pentru alegerea unui nou înlocuitor s-au întins până în vara aceluiași an. Și-au depus candidatura vicarul orădean Vasile Mangra, I. I. Papp, episcopul Aradului și Miron Cristea, episcopul de Caransebeș. În cele din urmă, cu o majoritate covârșitoare, Vasile Mangra va fi ales de către Cogresul Național Bisericesc  mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania.

Cu acest prilej a ținut un discurs memorabil și surprinzător de modern, în acord cu multe din principiile europene din zilele noastre:

„Ca apostol al păcii evanghelice, voi propovădui întotdeauna pacea, iubirea și concordia între fiii Bisericii și cetățenii patriei, fără deosbire de confesiune și naționalitate; voi aduce aminte tuturor, acele cuvinte ale Bisericii: să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim”.

Nu a avut bucuria să se bucure mult de înalta funcție care i-a fost încredințată. Suferind de mai multe probleme de sănătate (mai cu seamă cardiace) mitropolitul își va găsi sfârșitul la data de 1/14 octombrie 1918 în Hotelul Bristol din Budapesta. De pe urma testamentului întocmit de el cu puțin timp mai devreme avea să beneficieze și Epicopia Ortodoxă a Oradiei care avea să primească 10 000 de coroane din averea sa. Roman Ciorogariu, cel care va conduce la început destinele noii episcopii orădene va lupta inclusiv pentru a recupera bogata bibliotecă și arhiva celui care de-a lungul timpului i-a fost și un apropiat și cald colaborator.

Personalitate complexă, cu o bogată activitate pe tărâm bisericesc, politic și cultural, Vasile Mangra și-a împletit de-a lungul timpului de multe ori destinul cu istoria orașului Oradea. A fost în egală măsură și un personaj controversat. La moartea sa Telegraful român scria: „Istoria va pronunța verdictul asupra răposatului mitropolit Vasile Mangra. Și cărțile se vor deschide, și faptele se vor vedea și judecătorul imparțial va pronunța sentința”. La trecerea unui secol de la trecerea sa în neființă disputele în jurul său continuă însă să fie vii și înflăcărate, în ciuda scoaterii la iveală a numeroase documente inedite.

Comentariu