fbpx

Deschis de Marți până Duminică: 10:00-13:00 și 14:00-18:00. Luni - închis.

Ziua Latinității – 15 mai

Cu prilejul celui de-al XIX-lea Congres al Uniunii Latine desfășurat la Paris în anul 2000 s-a hotărât ca anual să se aniverseze Convenția Constitutivă a Uniunii Latine. Semnarea acesteia a avut loc la 15 mai 1954. Drept urmare cele 36 de state membre ale Organizației Uniunii Latine (între care și România) au decis să aleagă data de 15 mai ca „Ziua Latinității”. Pe tot globul au loc cu acest prilej diverse activități și manifestări menite „a promova conștiința identității culturale comune a popoarelor de origine latină” și a medita asupra valorilor culturale și lingvistice proprii întregii comunități latine.

Circa un miliard de locuitori vorbesc zi de zi într-o limbă neolatină. Există cinci limbi oficiale neolatine, inclusiv cea română (cu dialectele: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân).

În mod paradoxal, în prezent cei mai mulți vorbitori de limbi neolatine trăiesc în afara Europei, ca urmare a expansiunii romanicilor de pe bătrânul continent începând cu perioada marilor descoperiri geografice. Cele mai compacte și numeroase colectivități trăiesc în America Latină.

Latinitatea românilor a preocupat de-a lungut timpului numeroși oameni de știință, de la cronicari și istorici, la filologi, geografi, etnografi, lingviști etc. Cu toții au încercat să aducă lămuriri asupra unor aspecte precum prezența romană în Dacia părăsită de Aurelian, desăvârșirea etnogenezei, apariția conștiinței originii romane etc.

Limba română, cea mai vizibilă pecete a amplului proces de romanizare a spațiului carpato-danubiano-pontic, s-a format în urma unui proces lung și complex, având un substrat dacic, un strat roman și un adstrat slavic. Acestor elemente li s-au adăugat și altele: turco-mongole, maghiare, germane etc. Simbioza aceasta avea să fie excelent surprinsă și de cronicarul moldovean Grigore Ureche în veacul al XVII-lea:

„Aşijderea şi limba noastră din multe limbi este adunată şi nu este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, măcar că de la Râm ne tragem, şi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate…”.

De altfel, încă din cursul secolului al XVI-lea atât unii autori locali cât și mulți alții proveniți din mediul occidental au considerat limba română drept o limbă romanică și au plasat-o între celelalte limbi care s-au născut având la bază limba latină.

Analizând structura lexicală a unor vechi texte și scrieri românești academicianul Ioan Aurel Pop a adus și el în acest sens dovezi de netăgăduit:

  • scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung din 1521 (cel mai vechi document păstrat în limba română) are un total de 202 cuvinte românești (reprezentând 94, 05% din total) și doar 12 nelatine (5, 95%);
  • Catehismul lui Coresi (1559) cuprinde 1355 de cuvinte dintre care 1211 de origine latină (87, 38%), 147 de cuvinte slave (10, 85%), restul fiind de origine maghiară, greacă etc.;
  • Palia de la Orăștie (1582) cuprinde 1811 cuvinte românești (84, 71%), 277 cuvinte nelatine (din care 193 sunt slave) etc.

Pentru toate categoriile fundamentale ale vieții întrebuințăm termeni latini: noțiunile generale de om, bărbat, femeie (homo, barbatus, familia sau mulier, din care a rezultat românescul muiere); cele care privesc familia: părinte (parentem), fiu (filius), soră (soror), frate (frater); cele referitoare la ocupații: a ara (arare), a semănă (seminare), a culege (colligere), câmp (campus), arie (area); la fructe și legume: mărul (malum), părul (pirus), nucul (nux), piersicul (piersicus), ceapa (caepa), aiul sau usturoiul (alium), napul (napus), ridichea (radicula); cele cu referire la sectorul zootehnic: bou (bovis, bos), vacă (vacca), vițel (vitellus), taur (taurus), porc (porcus), armăsar (admissarius) etc.

Spiritul latin este un mod de a fi, de a te situa în lume. Românii sunt latini orientali, formând un avanpost al latinității răsăritene. Suntem singurul popor latin și creștin ortodox, moștenitor al vechii și bogatei civilizații bizantine. Faptul că mult timp poporul român a avut ca limbă de cult și de cancelarie slavona nu a afectat latinitatea limbii vorbită de poporul de rând. Aceasta – latinitatea – a oferit românilor ocazia și scutul de a-și păstra individualiatea, râmânând o insulă înconjurată de o uriașă masă slavă (ucrainieni, ruși, bulgari, sârbi) și maghiară. Ea și-a pus amprenta nu doar pe limba noastră, ci și pe un set de obiceiuri și datini populare.

Viață lungă latinității, la mulți ani popoarelor latine!

Imagine detaliu: Columna lui Traian

Comentariu